vineri, 6 mai 2016

Un gând

E-un cântec…de departe auzit,
de sufletu-mi.
Pare-a fi lumină,pare-a fi dezastru,
cuprinzându-mă,
Poate fi iubire,poate fi o ploaie,
în sufletu-mi.
Dar mintea mea nu știe…e confuză.
E rece,e-nghețată…
O lume-ntreagă a contribuit
cu un gest,cu o faptă,
cu o vorbă..și totul a pierit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu