Când plouă...

Când plouă, sufletu-mi e solitar,
Când plouă, ochii mi se umezesc,
Când plouă,lumea stă în loc,
Când plouă, aş vrea să mai trăiesc…

Dar vezi tu…ploaia-i trecătoare
Şi sufletul mi-l mişcă-ncetişor
De-o vreme viaţa-mi zburdă cu ardoare
Căci amintirile mă prind din zbor..

Când plouă, totu-i treaz şi mort e totul
Când plouă, legături se-ntrepătrund
Când plouă,tot ce-aud e zgomotul
Când plouă,sufletu-mi forfotând.

Un gând

E-un cântec…de departe auzit,

de sufletu-mi.

Pare-a fi lumină,pare-a fi dezastru,

cuprinzându-mă,

Poate fi iubire,poate fi o ploaie,

în sufletu-mi.

Dar mintea mea nu știe…e confuză.
E rece,e-nghețată…

O lume-ntreagă a contribuit

cu un gest,cu o faptă,

cu o vorbă..și totul a pierit.