Trece vremea...

Timp,incotro mergi?Pe unde urmeaza sa-mi porti trupul si sufletul?

    Vremea trece,iar odata cu ea,mi se scurge si viata.Viata care-mi fulgera prin fata ochilor,viata pe care o simt odata cu trecerea fiecarei zile,fiecarui an.Acum calatoresc in timp si-mi amintesc de fiecare moment care m-a marcat,de cele mai semnificative intamplari,imi amintesc de copilarie,de parinti,de vechi cunostinte,ba chiar de acei oameni care m-au facut sa sufar,oameni indiferenti fata de sentimentele unui suflet tanar si fragil.I-am iertat,i-am iertat pe toti si le-am dorit cu gandul si inima o calatorie linistita prin viata.Timpul trece atat de repede,incat innebunesc la gandul ca vor veni zile si mai grele de atat,zile in care oamenii vor uita cu desavarsire sa iubeasca,sa ierte si sa multumeasca.
   Anii ce-au trecut mi-au conturat caracterul,m-au modelat si m-au invatat sa fiu ceea ce sunt azi.Au fost clipe grele,am plans,am ras,am calatorit,am intalnit fel si fel de oameni,unii cu suflet frumos si cald,pe cand altii precum Cruella,oameni de la care am inteles tainele ascunse ale firii.
  Si totusi,intrebarea este:timp,incotro mergi,si pe unde urmeaza sa-mi mai porti trupul,gandul si inima?Brate calde ma vor cuprinde,ganduri pasnice voi intampina,suflete frumoase ma vor invalui cu iubire?Draga timpule,esti martor si ai la cunostinta de toate cele pe aceasta lume,tu stii pe ce carari ai purtat atata lume,iar tot tu poti scufunda orice urma de speranta.Odata ce te vei scurge din viata noastra,necunoscutul ne va indata.