MI-AI SUFLAT CU DOR PE GENE IN FIECARE NOAPTE...

Dorul nebun te cuprinde-n miez de noapte si-ti amintesti ca iubesti cu toata fiinta ta.

 Mi-ai suflat cu dor pe gene in fiecare noapte,ai trezit amintirea-n mine,fiorul iubirii,fiorul atingerii.E toamna din nou,iar toamna trezeste in mine suspin si lacrima.

 Iubirea ta calatoreste,iar eu o astept.Stationeaza in fiecare halta si-si continua drumul spre infinit si inapoi.Dorul imi aminteste ca te iubesc pretutindeni.Iubirea persista,dar nu tanjeste,nu cerseste mila.Oare o sa-ti ierti absenta vreodata?Oare tu chiar iubesti acum?Orgoliul te impiedica sa fii fericit,cauti sa te minti zi de zi,cauti sa fugi de dragoste,de responsabilitate.Dar o sa regreti la un moment dat ca n-ai iubit pe cine iti dicta sufletul.Si o sa te doara,dar probabil o sa fie prea tarziu.Tarziu ar fi trebuit sa fie de mult,dar inima nu ma lasa sa-ti dau drumul..nici acum nu am pace interioara in totalitate.

 As vrea sa-ti scriu ceva frumos,dar filmul s-a terminat.As vrea sa-ti reamintesc ca te iubesc,sa apas pe buton si sa dau replay.Sa ma intorc in timp si sa te vad zambind.E in zadar!

 Acum merg inainte cu amintirea,sentimentul si speranta!Sufletul ma va ajuta sa gasesc linistea,iar timpul isi va spune cuvantul.

Inca mai colinzi in gandul meu,dar o sa te las sa-ti duci misiunea la bun sfarsit.Ce va fi sa fie,o sa fie cu siguranta.Iar daca iubirea exista,va trai in timp si spatiu.

 Dorul si gandul zboara spre tine,dragule,sa ai grija de ele!