Ochii-ndrăgostiților, râuri de stele, râuri de iubire,
Privesc tăcuți spre cer c-o liniște subțire,
E dragostea ce-adie în aerul fanatic,
E dragostea ce-mbie două suflete molatic.
Nicicând n-ai fi zidit o dragoste curată,
Dar ochii ei te-ndeamnă s-o mai iubești o dată,
Iar infinit te ține-aproape-n gândul ei,
Clădind cu doruri multe a ochilor scântei...
E dragostea ta mare, urmeaz-o încetișor,
E dragostea ta caldă și n-ai s-o uiți ușor,
Cărările vieții îndruma-vă-vor cu grijă
Spre infinitul stelelor purta-vă-vor cu dor.
